White Cuib

Unelte & (i)materiale Răzvan Botiș// Irina Dumitrașcu Măgurean/ Corina Oprea White Cuib, 8 aprilie - 2 mai Ciocan, șurubelniță, daltă, nicovală, pensulă, cuie, strung, laptop, imprimantă, riglă, malaxor, ciment, mătură, hârtie, pânză, vopsea, piatră, cuptor, lut, aparat foto - înșiruire random de unelte și materiale. Când ne gândim la munca artistică, cel mai des vizualizăm șevaletul clasic și o pânză - eventual cu o paletă mânjită cu straturi groase de vopseluri uscate. Un clișeu vechi de sute de ani, care s-a înșurubat în subconștientul colectiv. Ori o bucată mare de marmură, cu o daltă și un ciocan. Evident, cam de 100 și ceva de ani se știe că artiștii se folosesc de tot felul de alte mijloace materiale/ imateriale pentru a se exprima. În cazul expoziției de față, cei trei artiști ( Răzvan Botiș, Irina Dumitrașcu Măgurean, Corina Oprea) au lucrări bazate în linii mari pe lumină, șervețele mânjite cu resturi de vopsea, spray deodorant și-un tub de neon. Din nou, pare o înșiruire random, mai ales că lucrările au fost gândite în ani diferiți, cu concepte care nu au legătură unele cu altele. Și totuși la fiecare dintre artiști văd un substrat poetic (și) despre arta materializată din (aproape) nimic. Pe scurt, fără să descriu lucrările, în expoziție se pot vedea fotografii, instalație, video, obiect - și totuși primul gând pe care o să-l ai (sau al doilea) o să fie despre imaterial/ nepalpabil, așa ca la multe poezii pe care le-ai citit mai demult și (aproape) le-ai uitat, dar ți-au rămas în minte și ți-e greu să spui din ce cuvinte erau făcute (dar știi că ți-au plăcut și de ce). Sau o să te gândești la ce ai văzut într-o zi pe stradă: o pată de lumină scursă pe un zid, o hârtie mototolită căzutǎ din tomberon (care cumva arăta ca un obiect de expus într-o galerie), o umbră lungă şi fragmentată care te-a intrigat. (Alina Andrei)