IOMO Gallery

A aniversa cinci ani în București înseamnă a accepta că progresul în acest oraș nu urmează o traiectorie liniară. El se desfășoară în cicluri, în „dealuri și văi”, așa cum observa Lucian Blaga. La acest prag simbolic de jumătate de deceniu, IOMO Gallery privește retrospectiv un parcurs definit nu de o ascensiune constantă, ci de o creștere organică, construită în timp, cu intenție. În imaginarul românesc, dealurile și văile nu sunt simple forme de relief, ci etape esențiale ale devenirii. Pentru IOMO, ultimii cinci ani au fost o alternanță a acestor stări. Au traversat văile. Acele perioade necesare de liniște, de reflecție interioară, și de muncă tăcută care se întâmplă atunci când norii se adună. Aceste etape nu au reprezentat stagnări, ci însuși pământul în care valorile lor au prins rădăcini. Apoi au urcat dealurile. Momente de efervescență colectivă în care culmile revelației creative și bucuria de a avea o viziune au devenit pe deplin realitate. Respectând acest ritm, au urmărit să protejeze esența a ceea ce fac. Titu Maiorescu avertiza asupra pericolului „formei fără fond”, cel de a adopta forma exterioară a unei societăți, o aparență fragilă, ignorând factorii interni esențiali. Este ușor a construi o “formă”: un white cube, o prezență digitală, un calendar de evenimente. Este mult mai dificil să cultivi esența a ceea ce reprezintă o galerie. Fie că este vorba despre legătura dintre artist și public, integritatea unui dialog pe termen lung sau importanța acordată sprijinirii noii generații de artiști contemporani. În decursul acestor cinci ani, galeria a devenit un corp în sine. Pereții acesteia au absorbit poveștile fiecărei expoziții, în timp ce pardoseala a înregistrat pașii unei comunități în creștere. Expoziția aniversară este o invitație de a citi aceste înregistrări. Este o arhivă a “corpului” galeriei, îmbibată cu istoria ei, imaginând, totodată, o viziune pentru viitor. IOMO Gallery celebrează acest moment nu ca pe o destinație, ci ca pe o confirmare a direcției asumate. Învățând că adevăratul progres este organic, nu impus. Și că abilitatea de a rămâne consecvenți față de propriul ethos, în mijlocul valurilor schimbătoare ale lumii artei, reprezintă, în sine, o formă de progres. — Thom Oosterhof