IOMO Gallery

“Sculptura în lemn, despre care putem argumenta că reprezintă metabolismul sculpturii românești după perioada postbelică, se configurează, în linii mari, prin două modalități de abordare: arhaica cioplire și modernistul asamblaj. În relația cu obiectul sculptural, Mircea Roman utilizează lemnul într-o manieră ce se situează mai aproape de asamblaj decât de tradiționala cioplire. Artistul fragmentează volume provenite din bucăți masive de lemn – în general lemn de esență moale: plop, tei, salcie – , pe care le scobește și le modelează, pentru ca ulterior să le reasambleze prin prinderi mecanice vizibile – cuie, scoabe, capse, clei –, adesea în zona încheieturilor. Roman denumește această metodă „tehnica aceasta cu bucăți”. Volumele nu derivă dintr-un bloc compact, ci se constituie prin juxtapunerea și articularea unor segmente distincte. Dincolo de abordarea procesuală, lemnul, material cotidian arhaic, induce o aură arhetipală. Tocmai această tensiune, între proces și reprezentare, transgresează și marchează întreaga operă a sculptorului. Pentru a nu risipi ceea ce are forța de a extrage prin contrast, ceea ce este esențial, noua sa expoziție personală își propune să articuleze acest dualism prin corpusul de lucrări recente: pe de o parte, prin lucrările cu încărcătură iconică, de mari dimensiuni – „Lupta lui Iacob cu îngerul” – , iar pe de altă parte, prin piese mai recente în cercetarea sa asupra morfologiei materialelor, care, deși la prima vedere par lipsite de trăsături figurative, poartă totuși aura latentă a unui personaj (“Trofee”).” – Horațiu Lipot