Biju Gallery

Povara unei exprimări se resimte atunci când întruchiparea, sub o formă sau alta, nu își găsește mijloacele necesare prin care să se materializeze într-o coerență care amestecă lumescul și ideaticul într-o singură entitate. O multitudine de formule planează în spațiul mental; cunoștințe lumești și reminiscențe ale materiei stocate în bagajul neuronal activează un șir îndelungat de operații în vederea obținerii celei mai bune formule de exprimare. Semnificația se dovedește a fi elementul central al comunicării. Aici, rațiunea participă activ la jocul comun al logicii cu cel al limbajului. Textul se contopește, prin imaginea literelor — generatoare de semnificație și înțeles — cu ideea. Imaginația devine procesul prin care cititorul curios decriptează rezultatul acestui joc. Titlul se confruntă cu aceeași menire, stârnind procesul imaginativ prin joc, contemplare și constructe care articulează structura de ansamblu a expoziției. Termenul „propoziție” constituie, în fapt, scheletul expozițional, această structură care recompune gândirea magică a imaginii din spatele celor patru practici artistice coagulate în A sentence with four wor(l)ds. Transpusă în spațiul expozițional, această structură a propoziției devine vizibilă prin distribuția distinctă a celor patru practici. La o primă cartografiere, ochiul semnalează în aparență o structură fragmentată, caracterizată de varietatea prin care se afirmă cele patru artiste. Figurația și abstracțiunea tensionează spațiul expozițional într-o propoziție de factură dadaistă, definită de alăturarea de cuvinte aleatorii. Astfel, abstracțiunea geometrică a Vladianei Ghiulvessi ne apare ca un adjectiv exotic care închide propoziția. Picturile ei regândesc arhitectura patrulaterului tradițional al pânzei, eliberând multiple moduri de citire a noilor planuri construite prin variații liniare. Astfel, linia devine element central pentru remixarea bidimensionalității în noi posibilități optice tridimensionale, amplificate de intersecția cromatologiei cu grafismul liniei și cu volumele decupate dintr-un orizont vectorial. La polul opus, Victoria Sadovnic propune o zonă complementară în interiorul propoziției, articulând o sintetizare prin intermediul peisajului și al elementelor naturale care compun spațiul acestuia. Astfel, chimia spațiului pictural (indiferent că e vorba de pastel sau ulei) se transformă în sensibilități prin care medierea devine trăire, iar imaginea devine șoaptă. Fie că vorbim de natură ca formațiune statică a unor obiecte desprinse din habitatul lor originar, fie că avem de-a face cu o sintetizare aproape abstractă a unor peisaje familiare, lucrările Victoriei constituie un element de respiro al cadrului expozițional/propozițional. Bizareria caracterizează compozițiile cu personaje multiple ale artistei Miriam Farcaș, unde predicatul propoziției pare să activeze narațiunea. Originare parcă dintr-un univers paralel, acestea amplifică o dimensiune distopică ce pare să fuzioneze multiple planuri temporale. Fantasticul conferă un accent, în amestecul cu recuzita unui trecut recent, în care arhetipuri satirizate ale unei societăți extravagante etalează o rutină stranie, cu stări tensionate și predilecție pentru pericol, într-o lume în care timpul se contopește cu spațiul. Într-un teritoriu care neagă logica acestei lumi se află țesăturile fantastice ale artistei Ingrid Farcaș, ca subiect al propoziției cu consistență mitică. Tapiseria-pictură constituie direcția principală în care aceasta țese narațiuni ce amestecă realul și imaginarul. Figura cu caracteristici mistice, animalul dislocat din habitatul său natural și elemente naturale și arhitecturale se îmbină armonios în lumi metafizice planificate atent, cusătură cu cusătură. A sentence with four wor(l)ds caută să afirme această multiplicitate în interiorul corpusului expozițional. Fiecare practică are propria ei logică. Însă aceste poziții construiesc un dialog bazat nu pe similitudini, ci pe contraste, asemenea firescului sintactic al propoziției, unde subiectul, predicatul, adjectivul și complementul operează printr-o relație intrinsecă specifică logicii lingvistice.