Povestește-ne despre galeria Gaep.
Gaep este o galerie de artă contemporană cu un program vibrant de expoziții ce prezintă lucrările unor artiști consacrați sau în curs de afirmare. Fondată în 2014, galeria s-a numit inițial Eastwards Prospectus, iar activitatea sa se axa pe prezentarea unor practici artistice din Europa de Est. În 2019 și-a schimbat numele în Gaep, pentru a reflecta noul caracter internațional al programului său, un rezultat al conexiunilor stabilite în timp cu scena artistică internațională. Actualul program cuprinde practici artistice ce reflectă diferite contexte sociopolitice și poziții generaționale, într-o încercare de a transcende granițele stabilite și de a circula lucrări de artă și idei în noi moduri. Printre premii și nominalizări: Premiul Radio România Cultural 2020 pentru expoziția Marilenei Preda Sânc Subjective (De)Constructions, Premiul Opening la ARCOmadrid 2019 cu Ištvan Išt Huzjan și Mențiune Specială Sardi per l’Arte Back to the Future la Artissima 2017 cu Marilena Preda Sânc.
Ce expoziții urmează să aibă loc la galerie?
Gaep prezintă Răzvan Anton: Fading Studies (28 februarie – 12 aprilie 2025), o expoziție de lucrări noi realizate de artist pornind de la o colecție de familie. Este vorba despre filmări pe 8mm făcute în cea mai mare parte de tatăl lui Anton în anii ’70 și ’80. Ele stau la baza unui grup consistent de heliografii, precum și a unui video pe două canale, Archival Study (Places and Portraits), ce va fi proiectat în galerie. Aceasta este cea de-a treia expoziție personală a artistului la Gaep. După mai mulți ani în care a lucrat cu arhive publice precum Arhiva de Fotografie de Presă Minerva, Răzvan Anton a început în 2022 să se uite la imagini din colecția familiei. Lucrările din expoziție exemplifică această schimbare din practica artistului. El continuă, însă, să folosească o tehnică heliografică pentru a scoate la iveală, oarecum paradoxal, un înțeles ascuns de pe suprafața imaginilor vechi. Anton începe prin a hașura foile de hârtie cu un pix albastru, apoi suprapune un ecran transparent cu negativul fotografiei sau cadrului de film ales, iar la final le expune la lumina soarelui, pe ferestrele atelierului. Printr-un proces lent, care durează săptămâni sau luni în funcție de anotimp, soarele developează imaginea. La fel ca heliografiile, video-ul Archival Study (Places and Portraits) se bazează pe filmările pe 8mm ale tatălui. Anton a tratat acest material privat într-un mod similar cu arhivele publice cu care lucrase anterior. Precum un arhivist care etichetează și clasifică, a organizat secvențele în două categorii: locuri și portrete. „Revenind la întrebările ridicate de heliografiile cu Arhiva Minerva, lucrarea extinde investigația lui Anton – sau studiul lui – asupra imaginii în mișcare, concentrându-se pe taxonomia sa vizuală, economia atenției și suprapunerea celor doi autori. Rezultatul este, însă, întrucâtva diferit. Prin aplicarea unei strategii de clasificare bazate pe cuvinte-cheie – locuri și portrete – asupra unor filme de familie (precursoarele video-urilor de familie), cu alte cuvinte asupra unor imagini ce surprind spontaneitatea și amalgamul vieții în forma lor brută, Anton face aluzie la imposibilitatea de a izola cu adevărat subiecții de contextul lor prin intermediul lingvisticii și al unor intervenții formale destul de discrete. Deși montate în cadrul asumat prin studiul său, aceste frânturi de peisaje, grădini, case, corpuri și fețe (cel mai adesea zâmbitoare) din filmările tatălui rămân parte din aceeași realitate trăită – dezorganizată, întortocheată.” (Mihaela Chiriac, extras din textul curatorial)
